Dumnezeul, morala si americanii in viziunea lui Emir Kusturica

"Balcanicii traiesc cu un picior pe asfalt si cu celalat inca infundat in glodul de la tara. Cand ii striga cuiva "taranoaica de maica-ta!", o fac stand intr-un picior, cei din oras, bineinteles. Dar injuratura nu merge prea departe, pentru ca de fapt isi injura propria mama taranca. Celalalt picior, inpotmolit in noroi, demonstreaza cat de superficiala este relatia pe care geamanul sau citadin o intretine cu morala si cu originea sa : nu intelege ca ceea ce vine de la taranoiul de frate-sau este capitalul lor comun.

Intr-un satuc din apropiere de Uzice, in centrul Serbiei, la intrebarea "Ce este morala?", taranii se holbeaza cu un aer naucit. Asteapta sa le sufle cineva raspunsul. E probabil un rest de traumatism de la scoala unde au fost tarati cu forta. Cum nu le vine nimeni in ajutor, tac vreo zece secunde pana cand unul dintre ei indrazneste :
 - Morala e ceea ce esti obligat sa faci !
Si cand li se pune intrebarea "Ce este imoral?", toti trag concluzia logica :
 - Imoral este ceea ce nu esti obligat sa faci !

Cu toate eforturile de imaginatie, suntem incapabili sa sesizam importanta reala a unei astfel de declaratii. Pana si cele mai ascutite spirite din tara noastra ar trece prin toate chinurile din lume pentru a da o definitie atat de remarcabila. Iar logica unei astfel de morale este sustinuta de cea mai puternica economie a lumii. Cine ar fi crezut ca in apropiere de Uzice putea fi auzita cea mai buna definite a unei notiuni atat de complexe precum morala?!

Aceasta viziune si aceasta conceptie pagana despre morala i-au permis taranului sarb sa faca multa economie de necazuri si de eforturi. Acum s-a dovedit ca aceasta notiune nu isi are originea in carti, nici in interpretarile Vechiului Testament sau in discutiile filosofice asupra principiilor etice, ci in practica pagana. Taranul din catunele de langa Uzice nu avea la indemana nici un Kant sau Hegel, nici manualele de istorie care sa trateze probleme de morala, nu si-a stabilit formal punctul de vedere. Intrebandu-se cu timiditate : "Unde sunt eu in toata povestea asta? ", el a continuat sa pluteasca intre marile principii si Dumnezeu, in legatura cu care avea ceva indoieli, in care credea un pic, sau nu prea mult, dar pe care il respecta mai departe sarbatorindu-l pe sfantul patron al familiei sale si aprinzand lumanari. Facea deja toate astea cu mult inainte, in vremurile ce au precedat aparitia unui dumnezeu unic, cand cerul colcaia de dumnezei.

Cei din Statele Unite au incercat de mult sa-si ucida Dumnezeul, dar cum nu le-a iesit, au sfarsit prin a-i gasi un rol. Asta s-a intamplat cu viata de zi cu zi, dar si in domeniul stiintei. Nevoia de a-l elimina pe Dumnezeu a devenit mai presanta o data cu progresele stiintifice - in ciuda faptului ca cei mai mari savanti au fost in general oameni credinciosi. Acest Dumnezeu nu se mai potrivea cu noile concepte. Dupa ce s-a despartit de Dumnezeul catolic, a pornit in larg de pe malurile atlantice ale Europei si a debarcat in America, unde s-a instalat pe coasta de est. Acolo, din cauza unei istorii tumultoase, a genocidului indienilor, a salbaticiei capitalismului, dar si a razboiului civil, acest Dumnezeu a scapat teafar din mai multe atentate. Pana la urma, si-a gasit refugiul la HollyWood, unde traieste si astazi. Dumnezeului american i-a fost atribuit solemn rolul de actor principal, si deci de cel mai mare star din toate starurile. El troneaza in varful piramidei de unde, ca si alte staruri si sfinti, se afla in slujba noii civilizatii. A inteleg in sfarsit ca timpurile noi ale stiintei au creat un nou om hightech pagan si ca acesta nu mai putea crede intr-un Dumnezeu clasic. Domnul a acceptat sa fie o "celebrity" si nu a facut mare caz de asta. S-a instalat comod si a incetat sa se revolte. In statele Unite si aproape peste tot in lume.

[...]

Cand americanul l-a retras pe Dumnezeu din circuit, colegul sau moralist din Uzice nu a avut nimic de modificat in datinile si obiceiurile sale. La el, totul a ramas neschimbat secole de-a randul. Desi era departe de-a se inchipui in acest rol, a devenit legatura dintre trecut si prezentul american. [...] De fiecare data cand americanii pregatesc cel de-al nu stiu catelea bombardament, devenit deacum in colo cel mai mare show al lumii, cand toata planeta asteapta cu sufletul la gura marele bum, morala ramane pe locul ei.

Pentru a apara in Irak confortul Dumnezeului lor hollywoodian, si-au prezentat mai intai actiunile militare la televizor, apoi s-au justificat potrivit logicii taranului din Uzice : nu aveam de ales, eram obligati sa lansam bombardamentul acesta. Imediat dupa aceea operatiunea a fost proclamata "morala". Pentru ca ceea ce esti obligat sa faci este moral. Pe toate canalele mari de televiziune, distrugerile si bombardamentele sunt prezentate drept actiuni de protectie a moralei si civilizatiei. 

Iata-ne revenind la raspunsul taranului de langa Uzice. Morala este ceea ce esti obligat sa faci. Iar astazi, puscasii marini americani pun in practica teoria lui, aplicand legile etice ale statului lor. "

Emir Kusturica, Unde sunt eu in povestea asta ?, editura Polirom, 2011, p. 273-275


1 comments:

Adi | December 12, 2013 at 6:33 PM

Emir Kusturica este tare.