Ce e de facut ?

Toti experimentatii vietii bagati ochiu aici.

Sa zicem ca intr-o situatie doi oameni reactioneaza diferit.In general asa e.Eu daca sunt unu dintre cei 2 de multe ori ma astept ca si cealalta persoana sa reactioneze ca mine.Si daca nu o face simt nevoia sa-l invinuiesc.Imediat mi se activeaza creierul si caut argumente prin care sa-l desfiintez pe respectivul/a si sa-l critic pentru ca nu a reactionat asa cum ma asteptam ( trebuie ? ).

Recent m-am gandit ca ar putea fi un fel de prejudecata.Pana la urma oamenii sunt diferiti intre ei si evident reactioneaza diferit in aceleasi situatii.Nu poti sa judeci un om ca nu a reactionat asa cum ai fi facut-o tu . Nu ? In cazul asta cauti alti oameni ? Care sa semene cu tine ? Sau .. ce faci ?


2 comments:

zoey | November 25, 2008 at 10:09 PM

Fiecare om reactioneaza diferit,este unic.Insa,la o anumita categorie da oameni ale caror mentalitate se aseamana,reactiile sunt relativ asemanatoare,deci putem spune ca seama.Cu toate astea,in general,mi se pare ca cel mai bine si cel mai corect este sa accepti parerile/reactiile celuilalt,tinand cont de faptul ca acest lucru este legat de individualitate,si ca denota atat respectul fata de celalalt,cat si respectul fata de tine.Concluzia?Poti aduce argumente solide prin care sa-l contrazici pe celalalt,insa nu il poti judeca.

Parerea mea:)

Anonymous | November 28, 2008 at 9:10 PM

M/am amuzat citind ce ai scris si stii de ce? pentru ca am o perioada in care sunt ingrozitor de agresiva in sustinerea punctelor mele de vedere si nu ca imi vine sa desfiintez si chiar o fac...ieri am avut o prietena mi/a impartasit o perspectiva pe care sigur ca am respins/o cum altfel decat "desfiintandu/o"...dar am continuat sa o rumeg stii. E vorba de tacere...tacerea ca modalitate de a gasi solutii la propriile framantari. Bai mi se pare infiorator sa taci in grup....pret de vreo 10 minute, adica cum sa spun eu, imi vine sa mai bag o gluma in program sa ne mai invioram sa astea si nimic. Dar dupa 10 minute de tacere in grup si alte 10 in care a trebuit sa ascult o "problema a unei tipe" am avut o alta perspectiva...e greu sa nu sari si sa nu pozezi in "a tot cunoscator, a tot stiutor and so on...." am o solutie stii si incep....de ce solutia mea ar fi cea corecta pentru ceilalti? :) si atunci m/am gandit ca poate uneori tacerea ar putea sa puna un strop de intelepciune in ordonarea exprimarilor agresive ale stridentelor experiente traverate de fiecare dintre noi...si disponibilitatea noastra in raport cu expectatiile fata de ceilalti va capata o stralucire noua...iar ceilalti vor putea beneficia de gasirea unor solutii prin explorari asupra propriilor necunoscute care culmea pentru noi sunt cunoscutele asteptate din partea celorlalti…
Ana