Filtrul sufletesc

Un artist este inzestrat ( desi termenul e impropriu folosit pentru ca uneori e un chin ) cu un demon creator.Acesta aduna elemente observate, date primite din exterior pe diferite cai ( vizual / auditiv etc ), le proceseaza si creeaza sentimente.Atunci cand sentimentele se aduna demonul preseaza sufletul sa se elibereze.Sa elibereze creatie artistica exact ca o caldare plina cu apa care da pe langa.Daca nu stii sa iti controlezi demonul si debitul de sentiment e posibil sa dai pe langa si s-o iei razna sau sa suferi.

Un muzician, pentru a putea transforma ceea ce simte in muzica placuta urechilor auditoriului trebuie sa isi foloseasca filtrul sufletesc.Daca iau o melodie trista si o cant ca si cum ar fi " Vine vine primavara " nu voi reusi sa transmit nimic.Vor fi doar sunete scoase din gat si atat.

Ca sa pot canta o melodie de dragoste trista atunci trebuie sa o simt.Trebuie sa ma gandesc la ce anume tristete imi inspira, sa mi-o asum, sa sufar inauntru si sa ma incrunt pentru ca apoi sa pot trece prin filtrul sufletului si sa iasa pe gat sunete incarcate de energie.Chiar daca cineva nu are ureche muzicala, va face diferenta intre cateva sunete scoase din gat si alte cateva sunete incarcate cu energie.Pentru ca energia isi atinge tinta indiferent de persoana.Poate cei mai putini spirituali sau mai ignoranti reusesc adeseori sa-si creeze un scut protector in jurul lor pentru a nu se lasa afectati de energie.

Ca sa pot canta o melodie vesela si sa emit energie atunci trebuie sa stiu sa ma inveselesc pe mine intai.Sa-mi umplu sufletul de bucurie si apoi sa transmit energia prin muzica pe care o cant.

Desi nu cred in multe lucruri paranormale .. cred in aceasta energie emisa prin muzica.Cred in ea pentru ca am simtit-o.Am testat-o.
Am avut ocazia si onoarea sa pot canta unei sali intregi de oameni si m-am jucat cu ei.Le-am transmis energie si mi-au raspuns.Am simtit raspunsul ca pe un ping reply ( pentru informaticieni ) ca pe un bumerang care se intoarce cu o energie mai mare decat atunci cand a fost aruncat.Energie cinetica parca.

In urmatoarele 2 filme veti vedea un scurt documentar despre Teodora Enache si Jhonny Raducanu in timp ce cantau publicului din New York.

Observati va rog atunci cand Teodora canta balada ( sfarsitul primei parti ) comportamentul ei.Nu e teatru.Ne e impus.Practic cantareata isi provoaca suferinta si placere in acelasi timp, isi umple asa cum stie mai bine sufletul de durere sau de bucurie pentru a putea transmite mesajul cantecului.
Observati cum tine microfonul.Cum se incrunta.Cum transpira si cum mangaie microfonul.Nu radeti.E cel mai apropiat lucru pe care il poate atinge pentru a-si descarca mici explozii de emotie.Si eu am patit sa cant si sa strang pumnii foarte puternic sau sa strang pantalonii de pe mine pentru ca erau cel mai apropiat lucru pe care il puteam strange.
E un reflex la mine.Cand eram mic .. mama ma ducea la doctor ( nu mai stiu daca dentist sau alt doctor ) si cand ma durea ma punea sa-i strang mana tare tare ca sa nu ma mai doara.Si subconstientul meu a retinut ca atunci cand ceva doare ( si nu neaparat fizic ) trebuie sa strang ceva ca sa trec peste.

Vorba multa .. saracia omului.

Cer mii de scuze pentru incercarea de a pune in cuvinte un sentiment.
"Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" dar as vrea sa inteleaga si altii.


Part 1




Part 2