Helloo old friend that i can't get rid of.

Aceeasi melodie.Se repeta de 1 saptamana.Non stop.E vesela.E in rusa.Vreau sa o invatz.Vreau sa i-o cant.Am vb deja cu cineva care sa ma invete pronuntia.Am luat textul de pe net.Stiu traducerea.Dar pentru ce ? Lumea mea se prabuseste de atunci.Cad de pe ziduri caramizi.Cad si nu se opresc.Mult praf s-a adunat in jur si e toxic.Din nou imi simt corpul lipit de scaun si ma aflu in imposibilitate de a misca altceva decat muschii degetelor pe tastatura.Cu pauze.

Am niste amintiri.Sunt intr-un coltz, bine pastrate.Tot mai scoteam cate un colt de suflet si ma uitam la o poza sau imi aminteam o calatorie.Ceva frumos... cred ca o sa le inchid cu un lacat si o inghit cheia pana cand o sa ma mai pot uita la ele fara sa ma doara.

Nu mai e a mea.Nici macar cat sub unghie.Nici un varf.E straina total de mine si de noi.Am pastrat eu iubirea ei ca sa i-o pot da inapoi cand isi revine.Dar nu cred ca isi va mai reveni.E setata pe altceva si a uitat de iubire.E o persoana care aduce a ea dar nu e ea.Are alt ton.Alt accent.Are un grad imens de nepasare.Studiaza oferte, negociaza.
Eu ma invart in cercuri vicioase si fac apel la tot ce mai am de la dumnezeu sa ma salvez.Incerc sa ma amagesc ca ma mai cunoaste.Exista momente in viata cand iti e dat voie sa speri si sa incerci sa schimbi dar exista si momentele alea dure cand viata iti spune clar ca nu se mai poate si nu mai poti face nimic ca sa schimbi asta.Atunci cand iti moare orice speranta.. cand iti repeti singur incercand sa te linistesti ca "s-a dus".Si bineinteles, copilul din mine urla, tzipa, zbiara, da din maini si din picioare si striga "Doamnee ! Da-mi printesa inapoi !" :) Ei bine niciodata printesa nu se mai intoarce.Si ajungi teleportat in miezul sufletului tau, acolo unde sunt sentimentele pure in stadiul de bebelus.Acolo unde totul e moale si niciodata nu patrunde raul.Si gasesti copilul.Acolo doare cel mai tare.
Ceva ce nu am mai auzit niciodata pana acum.Secundele.Stau tacut pentru putin timp si ascult secundele de durere.Parca in fiecare secunda se indeparteaza mai mult.Mai stiti finalurile de film cand o camera sta deasupra ultimei scene din film si se tot indeparteaza pana la km distanta in timp ce pe fundal e o muzica melancolica si pe ecran sunt randuri cu distributia? Alea mi se pareau cele mai triste.Parca imi venea sa strig dupa ei.Staaati !! Nu ma lasati aici ! Luati-ma cu voi !
Ei bine acum aud secundele.Si daca muzica e tot ce am, acum nu o mai pot asculta.E infectata de venin si orice cantec doare.Pentru ca in orice cantec o gasesc pe ea.Imi sare in brate si e fericita si imi zambeste.Acum parca a murit.Nu mai exista persoana pe care am iubit-o.Nu mai poate fi evocata decat din amintiri.In corpul ei s-a instaurat altcineva.E ok dar nu e ea.Nu mai da semne ca m-ar cunoaste, ba chiar e f rece si oficiala.Nimic din "semnele" noastre nu ii distrage atentia si nu ii aprinde vreun bec.
Iar eu stau intre 5 drumuri si ma uit la indicatoare dar nu pricep nimic.E ceatza si e gol.Si secundele dor.