Calul filosof

Cu vreo 3 luni in urma am scris in tren o poezioara inspirat fiind de un cal sur ce sedea tolanit pe un camp si radia a lene. Cititi mai jos ce a iesit :

Calul filosof pe-un deal sta tolanit
Priveste lung in zare si s-apuca de gandit.
Ce rost am eu in viata ? isi zise el in gand,
De ce tocmai pe mine ma pun sa ar pamant ?
Si daca n-as mai fi, pe cine ar mai pune ?
Oh Doamne ! cat as vrea sa plec din asta lume
Sa fiu in lumea mea un falnic unicorn,
Aripi sa imi creasca
Cerul sa-l rastorn
Si sa-mi fac din nori o preafrumoasa iapa
Cu soarele in piept si stelele in salba.


Poezia e in stadiu beta (e neterminata) dar m-am gandit sa o impartasesc cu voi. Poezie open source :))

Cu bine !


...........

Later edit (4 years and 8 months later)

Cu ea sa zburlu vesel
Pe tot acest pamant!
Oh! Doamne! Cat as vrea sa fac un legamant
Si sa raman eu vesnic
Un unicorn inaripat
Cerul sa-l petrec
Si lumea s-o strabat.

Si cum sta calul ganditor
Pe-un deal alene tolanit,
Din vale se aude-un strigat
Si-un fluierat grabit.

De ce nu m-ai facut tu, Doamne,
Un cal far de auz?
Sa nu ma puna la caruta;
Sa fiu scos din uz.
As fi putut, Doamne,
Sa pasc in treaba mea
Si sa-mi gasesc menirea
Sa imi aleg o stea.

Asa m-ai oropsit
La munca fara rost
Fara un ţel anume
Ca un cal prost.