Despre teoria conspiratiei dar mai cu seama despre cauzele si efectele ei

De vina sunt americanii, rusii, Soros, mafiotii. Ceausescu inca traieste intr-o tara indepartata si mananca portocale...

O noua provocare loveste societatea! Un nou fel de a gandi! Sau este oare vechi?
Din ce in ce mai multi oameni suspecteaza o putere ascunsa ce comploteaza pentru a le creea realitatea. Acest gen de gandire incepe prin asocierea la tot felul de idei de conspiratii politice, economice, etc., cultivand in timp neincredere in tot ceea ce exista in jur. Atunci cand individul crede ca :

1.Marjoirtatea traieste intr-o minciuna
2.Doar el si alti cativa stiu adevarul
3.Totul e o conspiratie
4.Adevarul sta aproape invers fata de ce crede lumea momentan
5.Suntem cu totii prostiti de cateva mari puteri care fac jocurile cum vor ele si ne sug sangele

este deja contaminat. Mai precis, individul se afla intr-o zona de autoaparare activa. Spun activa pentru ca dezvolta constant o arma impotriva tuturor lucurilor care ii provoaca aceasta stare. Cultivarea neincrederii devine un obiectiv mai mult sau mai putin constinent fixat.

Mentionez ca nu sunt interesat sa discut despre cat de adevarate sunt afirmatiile de mai sus ci mai degraba sa-mi exprim parerea in legatura cu efectele acestora.

Primul factor decisiv este accesul tot mai mare la informatie.

Ceea ce determina, insa, existenta si inflorirea zonei de sistem de gandire denumita aproape peiorativ "teoria conspiratiei" ar putea fi existenta PR-ului, ca si concept, in sine. Prapastia imensa ce s-a sapat intre ceea ce cred oamenii si ceea ce comunica public, nu ca si lucru tolerat ci indicat, recomandat si consiliat de specialisti este de vina partial pentru prapastia din increderea individului in sistem. Publicitatea, marketing-ul, public speaking-ul, discursul politc, comunicarea in mediul business, principiile eficientei bazate doar pe aport financiar - toate acestea agreseaza individul si formeaza ruptura periculoasa. A imbratisa acest sistem de gandire si a cauta "adevarul ascuns" in tot ce te inconjoara poate duce la paranoia clinica, in timp, dupa parerea mea. O persoana care gandeste tot timpul in spiritul teoriei conspiratiei nu-si mai da voie sa traiasca, "legalizand" frica. Aceasta este evident, o extrema catre care tind toti indivizii "infectati". Din observatiile mele inaintarea in varsta "ajuta" dar nu stiu exact ce anume din acest proces complex contribuie si in ce masura.

Monitorizarea constanta a informatiilor ce bombardeaza creierul si filtrarea lor prin prisma "conspiratiei" implica si un efort mental considerabil si daca aceste resurse sunt antrenate zilnic vor dezvolta o nevoie de a "extra-gandi" orice, de a imagina tot felul de povesti, filme, situatii presupuse, gelozii, comportament deviant si in cele din urma (auto)excludere din societate.


P.S.

Am citit un articol asemanator pe adevarul,ro scris de Vasile Ernu :

http://adevarul.ro/news/politica/Inapoi-mistica-despre-politica-economie-teologie-conspiratiei-1_57440a6f5ab6550cb83d418b/index.html

2.0

Nici nu stiu ce sa zic.
N-am mai scris de atata timp. Parca au trecut decenii. Parca sunt alt om.
Mai stiu sa scriu ?
Am incercat astzai timp de 2 ore sa-mi gasesc parola de la blogspot.com pentru a scrie ceva. Era ceva important! Am uitat...
In cele doua ore am descoperit 7 adrese de email vechi si foarte vechi facute prin 2006/2007. Oficial, joc DOTA de 10 ani :)
Uite... facem asa : sunt Vlad, am 29 de ani, locuiesc in Bucuresti, lucrez in IT, cant intr-o trupa rock cu niste oameni foarte faini, am 2 parinti si 4 bunici, toti in viata, si am barba.

Stii ... de cand n-am mai scris, m-am schimbat!
Cred ca am imbatranit. Simt din ce in ce mai des asta. Aproape ca ma preocupa. Ha! As putea zice ca trec printr-o "middle age crysis" prematura :)

Si acum as putea sa incep sa-ti torn aici griji, frustrari, plangeri, etc etc etc
Dar nu... aleg altfel.

Hai sa incheiem ziua de azi cu ceva dragut.

Pe 28 mai cant cu trupa la festivalul Hey Day!


P.S. Cand gandul se scurge in pamant si inunda lacul cu cristale din inima pamantului, personajele din gand se transforma in bule, bule, multe bule  :)

Luna lunar ar luni delunând, dând lumea la rând.

Dumnezeul, morala si americanii in viziunea lui Emir Kusturica

"Balcanicii traiesc cu un picior pe asfalt si cu celalat inca infundat in glodul de la tara. Cand ii striga cuiva "taranoaica de maica-ta!", o fac stand intr-un picior, cei din oras, bineinteles. Dar injuratura nu merge prea departe, pentru ca de fapt isi injura propria mama taranca. Celalalt picior, inpotmolit in noroi, demonstreaza cat de superficiala este relatia pe care geamanul sau citadin o intretine cu morala si cu originea sa : nu intelege ca ceea ce vine de la taranoiul de frate-sau este capitalul lor comun.

Intr-un satuc din apropiere de Uzice, in centrul Serbiei, la intrebarea "Ce este morala?", taranii se holbeaza cu un aer naucit. Asteapta sa le sufle cineva raspunsul. E probabil un rest de traumatism de la scoala unde au fost tarati cu forta. Cum nu le vine nimeni in ajutor, tac vreo zece secunde pana cand unul dintre ei indrazneste :
 - Morala e ceea ce esti obligat sa faci !
Si cand li se pune intrebarea "Ce este imoral?", toti trag concluzia logica :
 - Imoral este ceea ce nu esti obligat sa faci !

Cu toate eforturile de imaginatie, suntem incapabili sa sesizam importanta reala a unei astfel de declaratii. Pana si cele mai ascutite spirite din tara noastra ar trece prin toate chinurile din lume pentru a da o definitie atat de remarcabila. Iar logica unei astfel de morale este sustinuta de cea mai puternica economie a lumii. Cine ar fi crezut ca in apropiere de Uzice putea fi auzita cea mai buna definite a unei notiuni atat de complexe precum morala?!

Aceasta viziune si aceasta conceptie pagana despre morala i-au permis taranului sarb sa faca multa economie de necazuri si de eforturi. Acum s-a dovedit ca aceasta notiune nu isi are originea in carti, nici in interpretarile Vechiului Testament sau in discutiile filosofice asupra principiilor etice, ci in practica pagana. Taranul din catunele de langa Uzice nu avea la indemana nici un Kant sau Hegel, nici manualele de istorie care sa trateze probleme de morala, nu si-a stabilit formal punctul de vedere. Intrebandu-se cu timiditate : "Unde sunt eu in toata povestea asta? ", el a continuat sa pluteasca intre marile principii si Dumnezeu, in legatura cu care avea ceva indoieli, in care credea un pic, sau nu prea mult, dar pe care il respecta mai departe sarbatorindu-l pe sfantul patron al familiei sale si aprinzand lumanari. Facea deja toate astea cu mult inainte, in vremurile ce au precedat aparitia unui dumnezeu unic, cand cerul colcaia de dumnezei.

Cei din Statele Unite au incercat de mult sa-si ucida Dumnezeul, dar cum nu le-a iesit, au sfarsit prin a-i gasi un rol. Asta s-a intamplat cu viata de zi cu zi, dar si in domeniul stiintei. Nevoia de a-l elimina pe Dumnezeu a devenit mai presanta o data cu progresele stiintifice - in ciuda faptului ca cei mai mari savanti au fost in general oameni credinciosi. Acest Dumnezeu nu se mai potrivea cu noile concepte. Dupa ce s-a despartit de Dumnezeul catolic, a pornit in larg de pe malurile atlantice ale Europei si a debarcat in America, unde s-a instalat pe coasta de est. Acolo, din cauza unei istorii tumultoase, a genocidului indienilor, a salbaticiei capitalismului, dar si a razboiului civil, acest Dumnezeu a scapat teafar din mai multe atentate. Pana la urma, si-a gasit refugiul la HollyWood, unde traieste si astazi. Dumnezeului american i-a fost atribuit solemn rolul de actor principal, si deci de cel mai mare star din toate starurile. El troneaza in varful piramidei de unde, ca si alte staruri si sfinti, se afla in slujba noii civilizatii. A inteleg in sfarsit ca timpurile noi ale stiintei au creat un nou om hightech pagan si ca acesta nu mai putea crede intr-un Dumnezeu clasic. Domnul a acceptat sa fie o "celebrity" si nu a facut mare caz de asta. S-a instalat comod si a incetat sa se revolte. In statele Unite si aproape peste tot in lume.

[...]

Cand americanul l-a retras pe Dumnezeu din circuit, colegul sau moralist din Uzice nu a avut nimic de modificat in datinile si obiceiurile sale. La el, totul a ramas neschimbat secole de-a randul. Desi era departe de-a se inchipui in acest rol, a devenit legatura dintre trecut si prezentul american. [...] De fiecare data cand americanii pregatesc cel de-al nu stiu catelea bombardament, devenit deacum in colo cel mai mare show al lumii, cand toata planeta asteapta cu sufletul la gura marele bum, morala ramane pe locul ei.

Pentru a apara in Irak confortul Dumnezeului lor hollywoodian, si-au prezentat mai intai actiunile militare la televizor, apoi s-au justificat potrivit logicii taranului din Uzice : nu aveam de ales, eram obligati sa lansam bombardamentul acesta. Imediat dupa aceea operatiunea a fost proclamata "morala". Pentru ca ceea ce esti obligat sa faci este moral. Pe toate canalele mari de televiziune, distrugerile si bombardamentele sunt prezentate drept actiuni de protectie a moralei si civilizatiei. 

Iata-ne revenind la raspunsul taranului de langa Uzice. Morala este ceea ce esti obligat sa faci. Iar astazi, puscasii marini americani pun in practica teoria lui, aplicand legile etice ale statului lor. "

Emir Kusturica, Unde sunt eu in povestea asta ?, editura Polirom, 2011, p. 273-275

Moarte circului vs Bine ati venit

Trebuie sa iti spun, draga blog, ca sunt foarte mandru de mine ! Astazi am facut ceva mare. Mi-am invins un comportament de om frustrat si l-am preschimbat in politete. Da ! Am reusit ! Fii atent :

In fata blocului meu s-a instalat circul. Urasc momentul ala din an in care pe tapsanul de sub geamul meu ( stau la etajul 1 ) apare manifestarea asta. Nu am nimic in sine cu circarii ( decat atunci cand se imbata noaptea si fac scandal in ungureste sau cand PARCHEAZA pe locul meu ). Sunt simpatici dealtfel.

Nu am nimic nici cu multimea de oameni care se distreaza langa mine ( in afara de faptul ca tipa dupa acelasi program la acelasi interval de minute de 10 ori pe zi si cam tipa non-stop sau rad ). E bine ca lumea se distreaza !

Nu am nimic nici cu animalele de toate felurile de la elefanti la lame ( decat ca lasa in urma galeti imense de balega si urina care incalzite de lumina soarelui de sub geamul meu ma obliga sa-l tin inchis ; ah si mai sunt seri in care leul canta pana pe la 3 dupa care ii canta elefantul un nani-nani pe elefanteste pana pe la 4 ca dupa aia sa adoarma miraculos toate lighioanele ). Animalele chiar ca nu au nici o vina in treaba asta.

Dar totusi astazi am fost exagerat de suparat. Am vazut masini cu numar de Ungaria si Austria ca incep sa se instaleze prin parcare printre care si o dubita pe care o slefuia un mosulet carunt cu chelie si par pe laturi. Am plecat de acasa si m-am gandit la un plan. La noapte iau un cutit mai ascutit si ma razbun. Pentru toate ! Si n-o sa mai fie roata de masina de circar neatinsa de ascutisul furiei mele.

Planul suna excelent. In sfarsit credeam ca sunt in stare sa fac ceva ca sa le transmit acestor oameni ca imi deranjeaza linistea, ca imi violeaza intimitatea, nasul, auzul, spatiul de parcare, drepturile, etc..

Cand m-am intors in parcare vad dubita de mai devreme parcata uimitor printre doi stalpi de trotuar, la limita cumva astfel incat sa nu deranjeze pe nimeni din parcare. Problema era ca daca dorea sa iasa nu putea de masina mea si nici de cea a tatalui meu.

Ma dau jos cu gandul sa ma duc la mos. El da sa plece cumva timid, stiind parca de planul meu de a-l aborda si deci evitandu-ma. L-am strigat :

-Hey ! Domnule !

A inceput sa-mi raspunda in 3 limbi printre care am inteles cumva ceva engleza ca nu e problema si ca sa nu-mi fac griji! Limbajul non-verbal cu mainile m-a ajutat mult sa inteleg asta.

L-am abordat in engleza si l-am felicitat pentru parcare. Era pe bune chiar tare.

I-am spus ca daca are nevoie sa plece, noi stam la etajul 1 si i-am dat detalii complete despre unde e intrarea in scara, cat sa sune la interfon, care e usa si eram gata sa-i dau numarul meu de telefon. Omul a spus la ce ora pleaca si mi-a multumit adaugand un zambet de mosulet simpatic.

Am facut-o ! Vezi blogule ? Am transformat toata mania aia idioata si razbunatoare intr-un gest de bun simt civic. E clar ca intr-o astfel de situatie de violare a intimitatii urbane cea mai buna solutie este comunicarea. Fiecare are interese si tine de noi sa ne dam seama de ce vrea celalat si cum putem rezolva situatia in asa fel incat toata lumea sa fie multumita si sa nu existe nici un conflict.

Sunt mandru de mine, blogule. De asta am scris aceasta istorioara. Ca sa ma laud.
I have outtrolled myself :))

Scris azi maine si peste 3 ani de acelasi om care nu era si catre care nici o lumina nu circula fara taxa pe luminat. Sau nu.

Vin acasa!

DA ! Ati citit bine ! Parasesc Bucurestiul joi si ma intorc in satul meu natal numit Iasi. Mi-e dor de parinti, de prieteni, de karaoke, de strazi, de cladiri, de Starnet, de camera mea, de liniste, de bunici, de Copou, poate un pic si de facultate.

As putea spune ca ma intorc la sanatate pentru ca in urma sederii mele temporare in marea jungla urbana numita Bucuresti am concluzionat ca acest oras dauneaza foarte grav sanatatii. Dauneaza stomacului in primul rand pentru ca lumea nu are timp sa manance si pe deasupra se mai adauga si stresul. Poluarea dauneaza si plamanilor si capului si in general tot ce se intampla in Bucuresti ne afecteaza mai mult sau mai putin sanatatea. Daca s-ar face un studiu sunt aproape sigur ca rezultatul ar inclina inspre o speranta de viata mai mica pentru un locuitor din Capitala decat pentru unul dintr-un alt oras.

Dar paradoxal acest viciat Bucuresti poate oferi placeri nebanuite ! E greu sa nu te indragostesti de el. Atat de multi oameni si asa de multe intamplari. Toata aceasta animatie, parcurile, concertele, magazinele, cladirile ... toate au un ceva al lor.
L-as compara cu o tigara. Te omoara incet incet dar provoaca placere si da dependenta.
Nu stiu in ce masura m-a convins. Nu suport aglomeratia si caldura. Si totusi m-am putut adapta, zic eu.

Daca ati observat incoerenta in ideile mele, imi cer scuze. Sunt mort de oboseala dupa 2 nopti nedormite ( karaoke ) dar am vrut neaparat sa astern cuvintele astea pe blog. Altfel dispareau cu un tramvai numit dorinta.

Prietenul meu snooze

De ceva vreme am reusit sa imi regasesc un prieten vechi de care ma despartisem nu stiu exact cand si de ce. Snooze il cheama.

Cel mai bine dorm atunci cand pot sa ma alint cu racorica. Pentru ca sunt calduros din fire nu prea ma inteleg bine cu temperaturile ridicate dar cel mai urat fac atunci cand indicele de disconfort termic e ridicat. De aceea ador sa imi lungesc somnul in diminetile cu racoare.

Noaptea trecuta a fost furtuna de ganduri venite din subconstient pentru ca am visat o gramada de lucruri (nu va faceti griji ca nu am avut nici un cosmar). Ceasul a sunat prima oara la 8:20 dimineata, eu am intins mana cu lene spre el si am apasat pe snooze. Peste 5 minute am repetat schema si peste inca 5 minute iar pana am realizat pe la 8 si 45 ca ar cam fi cazul sa ma trezesc. Partea cea mai frumoasa este ca in fiecare 5 minute de snooze pe care le-am furat am avut un mini vis. Adormeam imediat dar de fiecare data incepea povestea altfel si bineinteles ca de fiecare data se termina cu soneria telefonului (placuta de altfel). Pot spune astfel ca in decurs de 20 de minute am vazut secvente din ce mai ramasese "la coada" "de vizionat" din subconstient.

Pentru ca deja m-am obisnuit cu snooze, ieri ma gandeam ... ce-ar fi daca mi-as pune ceasul sa sune mai tarziu ? Daca am reusit sa fac dus, sa ma imbrac, sa mananc, sa beau cafeaua si sa ajung la servici la timp inseamna ca nu are rost sa ma trezesc cu jumatate de ora mai devreme. Wrong !! Dus - 5 minute / cafea - 5 minute / imbracat - 5 minute ... sa motzai in pat pe racorica si sa apesi pe snooze din 5 in 5 minute bucurandu-te ca mai poti dormi un pic .... Priceless !

Ei si acum ca v-ati trezit si voi ... va urez : O zi minunata !

Calul filosof

Cu vreo 3 luni in urma am scris in tren o poezioara inspirat fiind de un cal sur ce sedea tolanit pe un camp si radia a lene. Cititi mai jos ce a iesit :

Calul filosof pe-un deal sta tolanit
Priveste lung in zare si s-apuca de gandit.
Ce rost am eu in viata ? isi zise el in gand,
De ce tocmai pe mine ma pun sa ar pamant ?
Si daca n-as mai fi, pe cine ar mai pune ?
Oh Doamne ! cat as vrea sa plec din asta lume
Sa fiu in lumea mea un falnic unicorn,
Aripi sa imi creasca
Cerul sa-l rastorn
Si sa-mi fac din nori o preafrumoasa iapa
Cu soarele in piept si stelele in salba.


Poezia e in stadiu beta (e neterminata) dar m-am gandit sa o impartasesc cu voi. Poezie open source :))

Cu bine !


...........

Later edit (4 years and 8 months later)

Cu ea sa zburlu vesel
Pe tot acest pamant!
Oh! Doamne! Cat as vrea sa fac un legamant
Si sa raman eu vesnic
Un unicorn inaripat
Cerul sa-l petrec
Si lumea s-o strabat.

Si cum sta calul ganditor
Pe-un deal alene tolanit,
Din vale se aude-un strigat
Si-un fluierat grabit.

De ce nu m-ai facut tu, Doamne,
Un cal far de auz?
Sa nu ma puna la caruta;
Sa fiu scos din uz.
As fi putut, Doamne,
Sa pasc in treaba mea
Si sa-mi gasesc menirea
Sa imi aleg o stea.

Asa m-ai oropsit
La munca fara rost
Fara un ţel anume
Ca un cal prost.

I am back in business

Salut !

Long time no see/read huh ? Scuze pentru perioada lunga in care nu am mai postat nimic. M-am implicat intr-o groaza de lucruri (cum dealtfel imi sta in fire) si am neglijat blogul. Uitandu-ma peste postarile mai vechi am observat ca sunt productiv atunci cand sufar sau dau peste tot felul de frustrari pe care aleg sa le descarc aici, pe blog, unde mi-e cel mai comod. Si daca nu am mai scris de mult inseamna ca mi-a fost bine ? Nu stiu ce sa spun ... dar stiu sigur ca m-am intors cu mult chef de postat.

Ce am mai facut ? Ei bine s-a incheiat o vara de neuitat pentru mine. Am stat la Bucuresti, am facut karaoke, am facut un internship la agentia de publicitate Wunderman , am fost organizator al festivalului de film Golden Carpathian iar acum imi refac fortele pentru Iasi.

Urmeaza ultimul an de facultate ( anul 3 sau nivelul 3 la care nu am ajuns pana acum nici la facultatea de economie si nici la cea de informatica ), licenta dar si un nou sezon karaokistic ( daca mi se permite termenul ).

Imi propun ca in acest an sa ma focusez cat mai mult pe partea profesionala ( comunicare si PR ) dar si pe proiectul karaoke. Vreau sa fac un brand din genul de petreceri pe care le organizez si vreau sa perfectionez metodele de lucru.

In acelasi timp, imi propun sa schimb layout-ul blogului, sa-l personalizez mai bine si sa-l tunez putin.

M-a apucat aceasta foame de blogging pentru ca zilele trecute am facut un research pe bloggeri din mai multe orase si am observat ca pe pozitii fruntase in "ZeList" sunt persoane care nu scriu mai interesant decat mine ci doar sunt mult mai perseverente .

Ah si promit sa nu ma abat de la tematica originala a blogului : Chestiuni Existentiale. Voi propune dezbaterii voastre teme asemanatoare celor de pana acum dar voi aduce si noutati.

So .... let's begin !

Reteta pentru minte

O refacere mentala orbitala parietala totala la o scala locala intr-o sala abisala cu o femeie mortala .

Petale mov facute cu cerneala

Am in minte acum imagina ta. E neclara dar se limpezeste, apoi iar e neclara.Patesc asta de fiecare data cand trece ceva timp de cand nu am mai vazut pe cineva. Imi pierd imaginea din cap sau ... cel putin .. nu e la fel de mare claritatea. Ma simt bolnav. Stiu foarte bine ce avem si da stiu ca e o comoara. Am nevoie sa te respir. Am nevoie sa te ating.
Atunci cand te strang in brate simt fiorul acela puternic, simt caldura, simt moale, simt ca sunt acolo unde imi e locul.
Mi-am pus "ce bine ca esti" si acum zambesc. Incepe sa se clarifice imaginea si iti vad nasul :)) Ce simpatic e :) Stii ca ai nasul proeminent nu ? Si stii ca sunt indragostit de aceasta imperfectiune a ta cum sunt de toate celelalte. Ha ! Zambetul ... zaaambetul
Of! iubita mea am doua zile de cand sunt agitat. Nu imi gasesc locul si ma rastesc la toata lumea. O sa zici ca sunt nefutut ... o fi si asta da nu prea cred ca eu nu ma manifest atuni cand nu fac sex. Mi-e frica sa nu fi facut ceva gresit. Atunci cand m-ai pus sa iau decizia aia cu banii nici nu m-am gandit. Dupa aia mi-am dat seama ca poate tu nu ai fi vrut asta si ca poate am creat un impediment intre noi. Iarta-ma!

E totul in deriva in jur iar eu sunt pe loc. Si cand totul se misca iar tu esti pe loc ai o senzatie mai mare de miscare.

Nu pot sa scriu. Nu pot !

Stiu doar ca vreau sa fim noi doi si un ocean de asternuturi. Vreau sa te strang la pieptul meu. Vreau sa te iubesc, vreau sa te musc, vreau sa te alint, vreau sa te trag, vreau sa te sarut, vreau sa ne certam, vreau sa radem, vreau sa mancam ciocolata. Si umbra mea se uita ca o bleaga la mine si parca ma cearta. Ma simt vinovat dar nu stiu de ce. Ma simt batran si parca lipsit de viata. REusesc sa zambesc dar parca e artificial. Si mi-e frica ...

Aseara mi-ai trimis un mesaj care m-a facut sa ma imbrac in copil si sa ma ascund sub plapuma. Eu am fost sincer dar daca tu nu m-ai crezut poate ca spuneai din proprie experienta.

Ieri ma gandeam ca mi-ar placea sa ma vezi cum sunt ziua prin casa, cum cant si cat de vesel pot fi. Si ... din nou ... vreau sa innotam in marea de asternuturi, sa ne unim intr-o respiratie si sa se invarta camera si lumea cu noi ...

Te iubesc