tie !




Ascult melodiile de pe primele 2 casete primite de la parintii mei. Aveam 6 ani. Primul meu artist preferat - M J / - Albumul - Dangerous - caseta albastra si cea rosie / desenul ala fain cu multe chestii / dansurile de la serbari de la gradinita cu palarie si miscari / mirosul / biletul lui Dan de la concert / atunci cand ne-a pus bunica s...a dormim la pranz ca sa ne uitam seara la concertul lui pe tvr :)


A trecut un an prieten drag. Acum mult mai multi oameni te cunosc si iti asculta mesajele de pace. Ti-ai indeplinit menirea. Zilele astea lumea organizeaza tributuri tie si culmea :) nu plange. Rade. Petrece si isi aminteste de tine.
Unesti in continuare suflete si zambete si inspiri ... inspiri din ce in ce mai multi oameni.
Nu se poate sa nu fie si cel de sus mandru de tine cand vede cata iubire ai imprastiat si cata iti trimitem noi inapoi. Fii fericit printre cei drepti si simte-te implinit.

Vei fi intotdeauna idolul meu !

PACE !

Share on Facebooka>


O melodie de zambit la soare




Alina imi spunea : auzi trenul din piesa ?


Si da are un ritm minunat dar si mai si e textul.

:D E pe repeat si nimic n-o poate scoate din playlist pana maine. Cred


Ciubota Vietii


Noua mea lucrare experimentala in ceramica se numeste "Ciubota Vietii".
Poze in exclusivitate pe faceboook :

CIUBOTA VIETII


Mocangiul de vernisaj




Recent, Radio Guerrilla a desfasurat o campanie de identificare a speciilor de fauna urbana care s-a concluzionat intr-un veritabil "Atlas de Mitocanie Urbana".

Tot recent, dar dupa aparitia acestui minunat "monument" am identificat un exeplar din specia "mocangiul de vernisaj"( Mondenus Mocangius ). Este cunoscut in Iasi de ani buni ca viziteaza aproape toate vernisajele si expozitiile, dar mai cu seama pe cele unde se serversc biscuiti, sucuri, prajituri sau diverse alimente.Se imbraca intotdeauna cu haine cu buzunare largi si se arata foarte interesat de arta.


La guerrilla spunea asa

"Mocangiul de Vernisaj
Mondenus Mocangius
Populând îndeosebi arealele unde au loc vernisaje şi expoziţii de orice fel, deşi nu are nici o invitaţie şi nici vreo legătură cu ele, Mocangiul de Vernisaj este dotat cu un marsupiu de invidiat, utilizat pentru depozitarea kilogramelor de pateuri şi fursecuri adunate de pe mese, pentru consumul propriu. Cele mai evoluate exemplare ale acestei specii parazitare au fost binecuvântate de către mama-natură şi cu anumite buzunare laterale, eventual cu câte o pungă de un leu, pentru a duce şi în vizuină din prada atât de uşor obţinută. Dar asta, normal, numai după ce Mondenus Mocangius este pe deplin ghiftuit. Dacă vedeţi un asemenea specimen, feriţi-vă din calea sa, mai ales dacă răspundeţi de obiectele promoţionale - nu se va sfii să ia câte două-trei din fiecare, punându-vă atât pe dumneavoastră, cât şi pe restul invitaţilor, într-o postură cel puţin penibilă."


Lor


Asculta mai multe audio Muzica


Gri

Merg pe un drum forestier printr-o padure pe care nu o cunosc. Tot ce mi-a fost drag a ramas departe in spate iar acum copacii sunt reci cu mine si verzi cu soarele.

"Destinul nu e un lucru pe care sa-l astepti ci pe care sa-l indeplinesti " William Jemmings Bryan

Recent ii povesteam cuiva ca sunt genul ala de prieten care nu da semne de viata si cate un an si ca decat sa ma vad in fiecare zi cu aceeasi persoana prefer sa ma vad azi cu unul, maine cu altul. De ce ? Pentru ca ma plictisesc repede. Dar oare acest moft pe care mi l-am permis pana acum nu e cumva si motivul pentru care atunci cand am nevoie de un prieten el intarzie sa apara ? Daca te stii bine cu toata lumea nu te stii cu nimeni. Daca ai multi prieteni nu ai nici unul si daca te iubesc multi oameni ... ei bine .. e trist .. dar .... NU TE IUBESTE NIMENI.

Si atunci sa fie de ajuns sa te iubesti tu. Asta trebuie sa facem. Sa ne invatam sa avem nevoie doar de noi. Atunci vom fi o planeta de singuratici si de egoisti.
Sunt incurcat.

Ma simt murdar.


negru pe alb

Un gropar se plimba pe o plaja pustie de la ecuator. In spatele lui, doua broaste testoase se imperecheau vesele. Pe deasupra lui zburau 2 pescarusi pereche casatoriti de 3 ani si cu multi copii. In fata lui, doi nudisti se giugiuleau la plaja langa cortul lor ei fiiind singurele persoane de pe acea plaja parasita.Sub el nisipul isi lua in serios rolul de a lua forma pasilor de gropar. In dreapta sa, marea se unduia in valuri iar in stanga lui un camp de maci se rosea la soare.

Groparul nu avea nimic impotriva.


Dansul murdar al dragostei

In sfarsit m-am decis sa va impartasesc una din cele mai mari si importante filosofii la care mi-am strofocat neuronii de ceva timp. Motivul pentru care m-am decis in urma cu aproape 2 ani sa nu mai iubesc. Dumnezeu ne-a dat dragostea dar softul e buggy si are o eroare de cod ce distruge relatii din stravechi timpuri si pana astazi.

Sa privim iubirea ca un dans in 2. Exista o regula stupida care suna cam asa : cand eu fac un pas in fata, tu vei face un pas in spate ; cand tu vei face un pas in fata, eu voi face unul in spate. E dansul murdar si idiot al iubirii.
Explicatie. Intre 2 oameni care se iubesc se creaza la un moment dat un raport de dependenta, de nevoie unul de celalalt. Acesta trebuie sa fie bile calibrat, altfel se creaza un dezechilibru care functioneaza pe principiul i=i+1.
Daca deodata tu o sa simti mai multa nevoie de a ma iubi, nevoie de atentie, nevoie de mine, eu ma voi departa putin, sufocat si atunci al dracului tu o sa vrei si mai mult. O sa simti ca nu iti este satisfacuta nevoia de mine si o sa ceri mai mult.Si cu cat o sa ceri mai mult eu o sa ma departez mai tare.
Daca se ajunge deja in situatia asta e nasol. Cu cat s-a "dansat" mai departe cu atat relatia e pe cale sa se rupa. Tu ... ceri ce ti se cuvine, eu am impresia ca esti disperata dupa mine si imi permit din ce in ce mai multe lucruri care pe tine te dor dar le inghiti pentru ca nu ai de ales. Dar se aduna .. ca picatura chinezeasca ... si cand deodata faci poc inauntru si nu mai vrei sa stii nimic de mine ... atunci eu WAAAAAA hopaaaaa ... deodata ma sperii.Credeam ca o sa fii acolo langa mine no matter what.Credeam ca orice as face ... tu tot o sa ma iubesti.Dar nu. Acum eu te vreau si tu nu ma mai vrei. Tie ti-a ajuns. Iar eu deodata invart la 180 de grade raportul si am nevoie disperata de tine. Te caut, ma frustrez ... ma enervez .. nu inteleg ... si de aici se distruge tot.

Am trecut prin asta. De mai multe ori. Am auzit povesti asemanatoare la multi prieteni si m-am decis sa ma gandesc ... de ce ne-a lasat Dumnezeu cu aceasta problema ? Si singura concluzie la care am ajuns e ca raportul dependentei intre 2 oameni care se iubesc se strica atunci cand cei 2 nu se potrivesc. Astfel .. daca 2 oameni au fost facuti unul pentru celalat, vor avea aproape tot timpul la fel de multa nevoie unul de celalalt si totul va fi bine.

Dar ... nu e corect.
Deja m-am saturat sa aud povesti triste in care unul din cei doi e "mai indragostit" decat celalalt. Se creeaza o gaura neagra care provoaca frustrari, dureri ... si multa energie negativa.
Acest dans murdar este dupa parerea mea unul din cele mai dese motive de suferit intr-o relatie si la fel unul din cele mai dese motive de despartire.

Acum ce vreau de la voi : daca ati trecut prin asa ceva sau daca stiti pe cineva care a patit asa ceva va rog mult scrieti un comment si haideti sa gasim o solutie.Nu de alta dar ... vreau sa iubesc din nou si vreau sa stiu cum pot sa-i ajut pe cei cativa prieteni care sunt in problema asta.

Astept cu nerabdare.


Noroi am vrut ! Asta mi s-a dat !

Aseara am decis sa merg la o petrecere la Cabana Bucium : "Petrecerea Arhitectilor". Zis si facut. Desi aveam si alta optiune am decis sa merg cu masina mea. Aveam chef de condus.

Si cum ajung eu sus pe bucuim .. noroi tata, inghesuiala, multe masini ... am zis hai ba sa fac si eu o parcare mai de doamne ajuta si nu chiar in fata cabanei.Si sa las loc si la altii sa treaca pe langa mine. Hai .. mai inspre marginea drumului .. inca un pic .. si .. Hop Poc Trosc o roata din stanga fata in santz. Rad :)) si merg la party. Peste vreo ora dupa ce m-am zbenguit am decis sa rog niste prieteni sa ma ajute sa-mi scot masina din sant ca mai tarziu ar fi fost prea beata lumea si nah .. . Ei bine ghinion.Au impins ei dar s-a dus masina si cu cealalta roata in sant. Maxim am zis :))

Si de acolo a inceput peripetia. Incercand sa ne scoatem din sant ... 3 masini am ajuns impotmolite in mocirla si cate un pic fiecare in dracul ala de santz plin de apa.
M-am murdarit de noroi tot si nu numai eu. Oricum multumesc baietilor de pe acolo care au colaborat. Acum astept pe Radu - un coleg de liceu binevoitor - sa merg cu el la locul cu pricina si sa vad ce pot rezolva.

Muddy :)) Dar inca zambesc :)



Vreau sa ma joc !

Copilul din mine isi cere drepturile. Ploua afara ! Vreau sa sar in balti ! Vreau sa cant ! Vreau sa rad si sa alerg. De mana. Vreau sa ma manjesc peste tot cu noroi si sa rad si iar sa sar in balti si sa nu-mi pese. Vreau sa beau roua de pe frunze si sa ma tavalesc prin iarba ; sa ma catar prin copaci ; sa joc prinsa ; sa dansez cu vantul ; sa strig la cer si el sa-mi arunce o frunza in cap.

A venit mama in camera si mi-a amintit ca ne gandeam ce sa-i facem cadou lu tata azi : "O rata" :)) si rade. Mama rade frumos. Mi-a dat un platou plin de chestii drept masa de pranz si nu pot sa zic ca nu sunt multumit.
Am un pachet de Winston de la moldoveni in fata dar eu imi fumez ultima tigara Kent si ma bucur :) Revenim la lucrurile marunte. Nu mai caut nimic. Nu mai vreau iubire. Vreau doar sa fiu linistit si sa ma bucur de ce am. Si am. Si cu fiecare secunda care trece insemni mai putin pentru mine. Si e bine.